Il Dialetto

 

La sezione dedicata alla cultura ed alle tradizioni di Masio ed Abazia non può non iniziare con un contributo dedicato al dialetto, che ancora oggi è vivo e rappresenta una significativa componente dell'identità locale.
Più di ogni altro, in questi anni, il maestro Cacciabue Giuseppe, da tutti conosciuto come Pimpi, ha contribuito alla salvaguardia delle tradizioni masiesi: ad ogni grande appuntamento dedicava una poesia in dialetto ai compaesani, la classica "businà".
Di seguito sono riportate due sue composizioni.
 

Inno di Masio
Nui suma què,
ticc ansema par cantè
ina canson cla va bein a tit stagion.
Ansima al Bric
a faruma seinti a ticc
che què nt'Mas a l'ì in bel post
chi stan ben mati e fanciot
giuvu e vegg i stan ticc bein
da la seira a la matein!
Sia d'inver,
sia a la prima che d'istà
què l'ì tit bel,
i son post propi beà.

A suta a-u su
da partit ui ven dal fiù
con dla frita ecesiunal
con dal vein c'un fa neint mal
con dal gran e con dal fein
a què nt'Mas u sa sta bein.
E-n-fond dla val,
u i'è Tani cal va szì
e ns'sal Bric d'Mas
la Tur vegia la sta sì.
A suta a-u su
dapartit ui ven dal fiù
con dla frita ecesiunal
con dal vein c'un fa neint mal
con dal gran e con dal fein
a què nt'Mas u sa sta bein!!!
 
San Bastian
San Bastian ant'la gisioeta
par andè-n-Valdicastè,
sempr'an pé nt-la tu niceota
da na vita-at-vug csì-lé.
D'ogni tant ina candeila
ina fiù, in Avemaria,
na lisèrta c'la sa speila
suta-au su, sì par la gria.
San Bastian, me-m-vis d'na vota,
ancu schir mi mari an piota
Ventar slà, chica sparpaia
l'a-m purtava-n-s'la tu strà.
Ventar slà, chica sparpaia
propi gl'ultimi dla fioca
antrameint che zà-n-sla paia
in bel oev la fava l'oca.
Sant'Antoni, San Bastian
Sant'Agnes au l'induman
prima che l'inver cu droca
i soen trei marcaent dla fioca.
Isti al robi cus-sintiva
amninda si par la tu strà
nui masnà piavu la briva
par rivè -ncu pì sgagià.
Ina vota -nt'la gisioeta,
citu, què-mzò-nmà preghè
u nost Sant ant'la nicioeta
chil cum poesa semp iitè.

San Bastian, darcò s'al fioca
te t'hai zà-l-viuloeti-n-man
e la froeg la sarà poca
in bel su-ui sarà zà-adman.
San Bastian me poei uardava
cul brit freci nt'la car viva
e-l-mi coer us disparava
u-uriva alvetii s'al pudiva.
Ma-l mi man ueru tropp citi
in-savu propi neint cmè fé
e pensava al robi briti
che i'om grand i son bon d'fe.
In sangiut e ina preghiera
San Bastian, a-l'era tit
cul che con l'aenma sincera
u t'ufriva in bambein cit.
San Bastian, ormai na vita
l'ì pasaia da cui dì
ma la storia l'ì semp brita
u nost moend l'ha neint capì
Che par vivi-n-s'ista tera
u i'andreisa in po' d'amur
sensa odiu e sensa uera
c'me cu-auriva u nost Signur
San Bastian, me chica vota,
tant c'hioe -n-cu-npo' d'energia
a ven sì par dei na bota
at-ranc al freci e così sia!!!

torna all'inizio del contenuto